VRĂJITOAREA ŞI BĂIATUL

First grade

Once upon a time there was a witch and her name was Serpenta Massacrause who lived at the edge of a forest. She used to live in a house in the shape of a snake, covered with moss and climber plants that seemed to grab you, so nobody noticed the witch’s shelter. Everything within her house was green like the poison in her soul: the pot, the broom, the magic crystal ball, the mirror. Even the fire was burning with a green flame. Her bored cat was green as well and was trembling when the hush voice of its master screamed angrily.

Every morning she used to look in the mirror and thundered with terror at the sight of her hideous face. Her face was dirty, her clothes were grey with dirt. Only her green eyes glittered in beauty, as a sign of her soul being kind and tender. But the dirt made her uglier. She didn’t like any human being because she didn’t like herself either. She couldn’t bear the children.

Near the witch’s house spread a wonderful meadow. The grass was so green that it tempted you to fall asleep. The flowers of the forest were smiling with joy in the open sun. The crickets jumped and sang along with the children. This was the place where people at all ages, children, parents or grandparents came to share their joy at the picnic, every end of the week.

Until the end of the day, the soft and tender birds’ chirping  were covered by the children’s happiness. They were so happy playing in the middle of the nature that it was enough for a whole week.

Serpenta glanced at them because she didn’t understand their joyness. She hated those days when she had to listen and look at the children’s happiness.

Second grade

One Saturday, while she was looking at the children, a little boy having the eyes as green as emerald draw the witch’s  attention. His hair was as black as abanos, frizzed and shaped. In his left ear was hanging a silver earring. He was wearing large trousers and a long T-shirt.

His name was Bobi, a shrude boy who loved coming to picnics. He came to the forest with some friends, determined to eat all the sandwiches that his friends brought. He loved to feel the grass underneath his feet and to hang in all the trees from the forest. Viorel, Paul and Doru appreciated him and were not upset sharing their food with him. They knew Bobi’s mother was ill and that he had to help her working to buy her medicines. Other wise there were lots of times when they were helped by other people.

Viorel once said to him:

“Bobi, there is an older boy who is annoying me because I wear glasses.”

“No problem. Show him to me and I’ll teach him a lesson.”

Next day Bobi tied the nasty boy’s eyes and sent him home. Then the child realized how important the glasses are and stopped mocking Viorel.

 One Friday evening, Paul called Bobi asking him:

“Bobi, could you please explain me some Maths exercises? “

“ No problem. I will come this evening to solve some. Then we will arrange a schedule for the whole weekend. You have to get the highest mark possible.

And so it was.Paul got a nine.

Bobi helped Doru, too, when he had to clean the garage.

Third grade

He had already eaten four sandwiches.When he was getting ready to eat  his fifth, he heard a noise:

“Heeelp”

He threw away the delicious food and ran towards the noise. He saw a pail full of water and next to it was lying a girl. Around her there were lots of children.

“What happened to you?” asked Bobi.

“I wanted to see how much has this tree grown since I’ve last wet it.So I climbed but I slipped and fall. My leg hurts badly.”

In that very moment, a child screamed:

“There’s a whitch.”

As soon as the others saw her, they  started to run away.

Wanting to defend the kittle girl, Bobi grabbed the pail of water and threw it in the witch’s face. Then he carried the girl in his arms and took her to her parents.

Meanwhile, the witch quickly ran into her house. She didn’t understand how she was so fool to get out of the house as to be seen by others. And while she cleaned her face, passed in front of the mirror…She immediately stopped…She couldn’t believe she was seeing her face. From underneath the dirt, spread a white, beautiful face. She kept on looking at her face and she was wondering from where all that beauty came. Then she realized that what that boy threw into her face was something magic. And she quickly got outside to thank him.

The girl was screaming with pain. There were all waiting the salvation to come from the edge of the forest.

Serpenta realized what the girl needed.

Fourth grade

 She ran towards her house and brought a simple(weed) picked by herself from the forest. Then she fearfully approach the children. When they noticed her presence they didn’t run anymore. She seemed more beautiful than she was before.

“what do you want?” asked Bobi.

“ I want to help you the same way as you helped me.Thank you for your magic that made me beautiful. Iwant to help that girl.”

Serpenta tied the plant on tha girl’s leg , content that she was useful.

Immediately, the girl exclaimed:

“It stopped hurting me.” And she stood up happy.

The  witch asked the boy to tell her how the magic drink was made.”

“It is not a magic drink. It’s water. Come with me so I can show you where you can get it.” answered the boy.

They arrived at a little river from the forest. There Bobi explained that even her cloths could be cleaner then they were.

“I want to reward you for your kindness. What is your major desire?” asked Serpenta.

“I want my mum to get better.”

“Let’s go and see her.”

Serpenta looked at her, she returned to the forest and picked some plants known only by herself. She made a magic drink and gave it to the boy’s mother. Three days later, Bobi’s mother recovered herself. In return, the boy helped her clean her house, making it look like a wonderful snake shaped castle.

They all knew now about the good witch. They all loved her , and Serpenta could hardly wait the end of the week to play with the children. She made little spells, offering them sweets and toys. She felt wonderful in their presence and understood that if you like yourself, the others will to. And that you can’t live all by yourself…And that……

We invite you to discover the other thoughts of the witch.

            Clasa I

A fost odată o vrăjitoare, care se numea Serpenta Massacrause şi care trăia, la marginea unei păduri. Locuia într-o casă în formă de şarpe, acoperită cu muşchi de pământ şi licheni, cu plante agăţătoare care dădeau parcă să te agaţe, încât nimeni nu băga de seamă locuinţa cotoroanţei. Totul în casa ei era verde ca şi veninul din sufletul său: ceaunul, mătura, globul fermecat, oglinda. Chiar şi focul ardea cu o flacără verde. Motanul ei plictisit era tot de culoarea ierbii şi tresărea când vocea aspră a stăpânei tuna de supărare.

         În fiecare dimineaţă, se uita în oglindă şi tuna şi fulgera când îşi vedea chipul urât. Faţa îi era înnegrită de praf şi mizerie, hainele îi erau cenuşii şi pline de praf. Doar ochii verzi licăreau frumoşi, semn că, de fapt, sufletul ei era frumos. Însă, murdăria o urâţea cumplit. Nu se plăcea pe ea şi nu-i plăceau nici celelalte fiinţe şi lucruri din jurul ei. Nu putea suporta mai ales copiii.

         Aproape de casa vrăjitoarei era o pajişte minunată. Iarba era moale, primitoare. Florile de pădure zâmbeau vesele la soare. Greierii cântau şi săreau alături de copii. Aici se adunau, în fiecare sfârşit de săptămână, copii cu părinţii, cu bunicii sau cu prietenii, la picnic. Până seara târziu, glasul păsărelelor era acoperit de gălăgia copiilor. Se jucau fericiţi în mijlocul naturii, cât pentru o săptămână.

         Serpenta îi privea pe furiş şi îi săgeta cu priviri reci, căci nu se simţea la fel de bine ca şi ei. Ura zilele când trebuia să asculte şi să privească bucuria copiilor.

         Clasa a II-a

         Într-o sâmbătă, în timp ce spiona pe copii, vrăjitoarea a fost atrasă de nişte ochi verzi ca de smarald ai unui băieţel. Avea părul negru ca tăciunele, tuns scurt şi aranjat cu gel. În urechea stângă îi atârna un cercel de argint. Purta nişte pantaloni largi şi un tricou lung.   

Era Bobi, un băiat ştrengar, căruia îi plăcea la nebunie să vină la picnic. Venise în pădure cu nişte prieteni, hotărât să termine toate sandwishurile pe care le aduseseră prietenii lui şi, apoi, să simtă toatele firele de iarbă din pădure sub talpa sa şi să stea atârnat în toţi copacii din pădure. Viorel, Paul şi Doru îl apreciau foarte tare şi nu se supărau să împartă cu el mâncarea. Ştiau că mama lui Bobi este bolnavă, iar el trebuie să o ajute muncind şi cumpărând medicamente. De altfel, de nenumărate ori îi ajutaseră.

Odată, Viorel i-a spus:

- Bobi, e un băiat mai mare care mă necăjeşte tot timpul pentru faptul că port ochelari, îi spunea Viorel.

- Nici o problemă! Mâine mi-l arăţi şi rezolv problema.

A doua zi Bobi l-a legat la ochi pe băiatul necivilizat şi l-a invitat să meargă acasă. Atunci, copilul şi-a dat seama de importanţa ochelarilor şi n-a mai râs de Viorel.

Altă dată, Paul l-a sunat într-o vineri seara, rugându-l:

- Bobi, ştiu că ai înţeles mai bine problemele la matematică. Ai putea să-mi explici şi mie?

- Nici o problemă! Vin în seara asta să lucrăm câteva, apoi ne vom fixa un program de lucru pentru tot week-end-ul. Trebuie să iei notă cât mai mare la matematică!

Şi aşa s-a şi întâmplat. Paul a primit în lucrare nota 9.

Şi pe Doru l-a ajutat Bobi, când a trebuit să facă, pe o frumuseţe de vreme, curăţenie în garaj.

Clasa a III-a

  Mâncase deja patru sandwish-uri şi se pregătea să-l termine şi pe al cincilea, când auzi un strigăt:

-         Ajutoor!

Bobi zvârli bunătatea de mâncare cât colo şi fugi în direcţia de unde i se părea că aude

strigătul.  Văzu o găletuşă cu apă şi, lângă ea, o fetiţă. Se adunară mai mulţi copii care o înconjură pe copilă.

-         Ce s-a întâmplat? o întrebă Bobi.

-         Am vrut să văd cât de tare a crescut copacul acesta de când l-am udat ultima oară.

Aşa că m-am  urcat în el, dar am alunecat şi am căzut. Mă doare tare piciorul!

         Chiar atunci un copil strigă înspăimântat:

-         O vrăjitoare!!!

-         Vai! ţipară ceilalţă, în timp ce o luară la goană.

         Încercând să apere fetiţa, Bobi luă căldăruşa cu apă şi o tufli chiar în faţa vrăjitoarei. Apoi luă fetiţa în braţe şi o duse părinţilor ei.

         Între timp, vrăjitoarea a intrat speriată la rândul ei în locuinţă. Nu înţelegea cum de a ieşit afară când a auzit strigătul după ajutor, deşi ştia că nu trebuie să fie văzută de nimeni. Şi, în timp ce-şi ştergea faţa, trecu prin dreptul oglinzii... S-a oprit imediat... Nu-i venea să creadă că vede chipul ei! De sub murdărie apăru o faţă albă şi fină, doi obraji rozii... Se privea necontenit şi încerca să înteleagă cum i-a apărut noul chip. Atunci şi-a dat seama că ceea ce-i aruncase copilul în faţă era un lucru fermecta şi ieşi imediat să-i mulţumească.

         Fetiţa se plângea de durere. Toţi aşteptau să vină salvarea la marginea pădurii.

         Serpenta şi-a dat seama de ce avea nevoie fetiţa.

Clasa a IV-a

A dat fuga în casa ei şi a adus o buruiană culeasă de ea din pădure. Apoi s-a apropiat cu teamă de copii. Când au observat-o, dar nu au mai luat-o la fugă. Parcă era mai frumoasă.

-         Ce vrei? o întrebă Bobi.

-         Vreau să fac un bine, aşa cum şi tu mi-ai făcut mie! Mulţumesc pentru licoarea ta,

care m-a facut plăcută! Vreau să o ajut pe fetiţă!

 Serpenta i-a legat fetiţei planta de picior, fericită că o poate ajuta. Imediat, fetiţa a exclamat:

-         Nu mă mai doare!

Şi s-a ridicat bucuroasă.

Vrăjitoarea l-a întrebat pe băiat cum a făcut licoarea.

- Nu e licoare! E apă! Vino să-şi arăt de unde poţi să-ţi iei singură! îi răspunse băiatul.

Ajunşi la un pârâu din pădure, Bobi i-a explicat că şi hainele ei pot fi mai frumoase

dacă le spală.

         - Pentru bunăvoinţa ta, vreau să te răsplătesc! Cere-mi ce-ţi doreşti cel mai tare şi mă voi strădui să-ţi îndeplinesc dorinţa! zise Serpenta. 

         - Ar fi o dorinţă: să se facă mama sănătoasă!

         - Du-mă la ea! Adăugă vrăjitoarea.

         Serpenta o consultă cu privirea pe mama lui Bobi, se întoarse în pădure, culese nişte plante numai de ea ştiute, făcu o licoare şi i-o dădu băiatului pentru mama. După trei zile, mama lui Bobi se făcu sănătoasă. Băiatul i-a rămas recunoscătoare şi a ajutat-o să-şi cureţe casa, care acum arăta ca un castel în formă de şarpe.

         Toată lumea ştia acum de vrăjitoarea cea bună. Toţi o îndrăgeau, iar Serpenta abia aştepta week-end-urile ca să se poată juca cu copiii. Făcea mici vrăji şi le oferea dulciuri şi jucării. Se simţea minunat cu ei şi a înţeles că, dacă ţie îţi place de tine, şi celorlalţi le va plăcea de tine şi că nu poţi trăi singur şi că....

         Vă invităm să descoperiţi celelalte gânduri ale vrăjitoarei!